"Cand l-ai cunoscut parea un inger
Cand l-ai sarutat parea un drac
Cand te-a strans in brate....
Te-ai speriat?"Vremea unei virginitati demult trecute...virginitate demna de admiratie pentru unii si mare tampenie pentru altii. Fiind printre putinele sau multele fete care si-au "pierdut-o" intr-o seara in care au avut senzatia ca vor petrece tot restul vietii cu respectivul...respectivul a disparut la doar cateva clipe dupa act ..atat din pat cat si din viata si versurile......
Versurile au inceput sa devina triste , intunecate si pesimiste , versuri care au devenit goale negative sau pur si simplu mult prea banale pentru a fi numite versuri....Versurile au devenit durere scrisa pe hartie ...suferinta impartasita numai cu hartia si stiloul care le scriau...versuri care trezeau sentimente in unii ...admiratie in altii uneori chiar uimire pentru cei care nu ma cunoasteau asa.
"Ma uit la miile de stele
Si iti vad chipul in ele
Ma uit la ea la luna
E ca si mine...singura"
"E a doua persoana care a plecat in graba
Si care te-a lasat
Dormind singura intr-un pat.
Acum rece si gol
Atunci plin de fiori"
Versurile care acum par scoase din ceva manele de doi bani erau sentimente erau durere si totusi creatie...poate nu chiar atat de stupide si de absurde precum par ...versuri care te ajuta sa uiti si mai tarziu sa iti amintesti sau chiar sa razi ce probleme nesemnificative ai avut. Si trece timpul si dispar versurile sau apar versuri morbide si fara sens fara sentimente versuri care uimesc socheaza dor jignesc ....fara o anumita intentie . Renunti la versuri si apelezi la filozofii bazate pe intrebarii retorice .
A fi sau a nu fi ...a face au a nu face....e corect sau gresit.....e normal sau patologic....e bun sau rau....
Si uite asa evoluam
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu