Nici nu stiu....

Lumea in care traim este una ocupata stresata sau sresanta si plina de evenimente pozitive sau negative .
Reusim sa traim in fiecare zi ceva nou si totusi mereu ne simtim in monotonie in plictiseala si tristete .....Ne simtim incuiati intr-o cusca ne enerveaza ca suntem dependenti de un tabel numit orar si totusi reusim sa facem ceva spontan

Ne dezamgesc lucrurile despre care am avut o imagine si nu au iesit asa cum am vrut noi si din pacate aceasta dezamgire reuseste sa ne taie din elanul cu care am pornit spre ea. Oameni realisti din jurul nostru ne spun sa facem asa si asa , sa invatam sa nu ne facem planuri altii sa ne facem pentru ca altfel nu are ce sa ne ghideze ...bla bla bla. Ajungem seara acasa si ne planificam a doua zi numai pe jumatate de teama sa nu fim dezamagiti dar si de teama sa nu avem scopuri in acea zi .

Ne intristeaza neputiinta pe care o avem fata de noi insine.Eu imi stabilesc orarul. Eu imi planific activitatile si totusi lucrurile nu ies asa cum le vreau eu . "Divinitatea e raspunsul" ar putea spune marii credinciosi "Nu ai vrut suficient" ar putea spune filozofi "Nu ai facut destule" ar spune niste psihologi "Nu ai facut planul asa cum trebuie" ar spune tata. Si totusi eu raman ca nu stiu ce e de vina .....eu raman cu gustul amar al esecului sau greseli mele.

Cel mai enervant lucru este ca prima reactie la schimbare e frica . Daca ne schimbam planul orarul , ideile ne temem .Nu pornim cu mult elan pentru ca suntem preocupati de a ne gandi ca oare e bine ? Oare nu e prea mare schimbarea ? Oare e bine ce schimb ?

Si din nou viata se reduce la aceleasi intrebari a caror raspuns nu le vei afla sau a caror prezenta in capul tau te fac paranoic , incuiat la cap , nebun sau prea profund