Se petrec asa de multe lucruri in vietile noastre de zi cu zi ca nu avem timp sa stam jos si sa luam aer....daca stau bine sa ma gandesc nu avem timp sa stam si sa ne gandim daca deciziile pe care le avem de luat sunt adevarate decizi .Ne pierdem timpul incercand sa castigam (bani, avere , jocuri de noroc , scandalul cu vecina , meciul , mancare , sanatate )
Abia atuci cand ajungem in pat bolnavi , sau in concediu odihniti ne dam seama ca defapt lucrurile mici sunt cele care conteaza ca defapt oamenii din jurul nostru conteaza , ca depresiile pe care le avem se datoreaza numai si numai vietii noastre .Viata..care pana la urma noi o decidem , noi o conducem , noi o traim .
Ajunsi intr-un moment de pace majoritatea dintre noi ne identificam cu tot felul de dependente cu tot felul de boli si cu tot felul de defecte , nerealizand ca pana la urma aceste boli , defecte , dependente ne fac pe noi asa cum suntem: remarcabili , originali si pur si simplu unici.
Pe parcurs reusim sa realizam ca ceea ce noi numim perfectiune este doar o stare de multumire cu ceea ce ti se intampla.Totusi stiind toate astea refuzam sa credem ca ne e bine si luptam din nou sa cucerim ceva ...de data asta pe noi insine.Ne petrecem 10% din timp uimind si satisfacand pe ceilalti ca in restul 90% sa ne suprasolicitam sa ne depasim starea.Urmand ca 100% care ne reprezinta abilitatile , calitatile si defectele sa fie doar armele noastre pentru a cucerii VIATA
cool:D
RăspundețiȘtergere