Scenarii

Viața ne învață multe lucruri iar una dintre cele mai importante lecţii este aceea că toate lucrurile vin la momentul lor.  Fiecare dintre noi ne imaginăm o serie de scenarii, planuri şi scopuri pentru vieţile noastre. Unele se realizează foarte repede, altele se realizează foarte uşor şi foarte rapid în schimb cele mai importante pentru noi sunt de obicei cu totul altfel decât le-am imaginat sau apar doar atunci când nici nu mai speram la ele. 

Ne trezim dimineaţa şi ne imaginăm cum va decurge ziua respectivă, ce avem de făcut şi ce trebuie să terminăm, însă de foarte multe ori ajungem seara acasă şi ne dăm seama că ziua nu a fost chiar aşa cum am crezut noi că va fi. Unii spun ca nu ar mai trebuii sa ne facem planuri, alții spun că trebuie să facem planuri tocmai pentru ca să ne putem concentra. Suntem oamenii şi atunci când ne facem planuri şi acestea nu ies, ne oprim din a face planuri, a visa pentru că ştim că oricând se mai poate întâmpla ceva să se schimbe aceste planuri. În schimb atunci când planurile ne ies aşa cum vrem noi, ne gândim că oare merităm, sau e bine ceea ce se întâmplă sau poate este pur si simplu prea mult pentru noi. 

Asa ne petrecem majoritatea timpului, imaginând ceea ce ne dorim şi transformându-ne dorinţele în scopuri. Încercând să ne atingem scopurile pe baza unor planuri. Care planuri devin ulterior nişte scenarii conform cărora am vrea să ne trăim viaţa. Asa ne scriem propria poveste a cărei autori suntem, cum spunea Shakespeare. Tindem să credem că atunci când lucrurile nu ies aşa cum am vrut noi e vina actorilor din piesa fără să ne gândim că defapt: noi am ales actorii şi noi am scris scenariu. Criticii vor spune că nu suntem destul de maturii pentru o astfel de piesă, sau că am grăbit lucrurile sau că actorii nu erau pregătiţi pentru rolurile create. 

În concluzie, în piesa şi în scenariile din viaţa noastră totul este o chestie de "timming" trebuie doar să găsim actorii potriviţi pentru rolurile lor, momentele potrivite pentru anumite scene. Dar cel mai important este ca să pregătim un scenariu pentru noi, personajul principal, care să ni se potriveasă. Un astfel de scenariu presupune că suntem suficient de maturi şi de echilibraţi pentru rolul pe care l-am pregătit pentru noi. Dar în acelaşi timp înseamnă să conştientizăm că ceilalţi actori din piesa noastră s-ar putea  să improvizeze, sau să nu fie potriviţi pentru rolul creat pentru aceştia.